Descriere
Sângele voinicului este o plantă care se crește relativ ușor. Se plantează într-un loc unde nu bate soarele direct, pentru că nu agrează căldura excesivă sau aerul uscat.
Solul în care se simte bine este unul ușor, profund și fertil. Este important să aibă un drenaj bun, pentru că Sângele voinicului nu suportă nici ploile de lungă durată. Se udă direct la rădăcina plantei; udatul prin aspersie duce la îngălbenirea frunzelor pe care ajunge apa și favorizează atacul de făinare. Sângele voinicului se adaptează însă atât în soluri acide cât și alcaline.
Se înmulțește prin semințe. Semințele se țin în apă peste noapte și apoi se seamănă în ghivece sau direct în grădină. Se pot planta în martie – aprilie, în funcție de temperatura de afară. Sau se pot pune semințele la germinat în ghivece în octombrie și să se țină peste iarnă într-un loc adăpostit, dar mai răcoros. Se plantează afară la începutul primăverii.
În ambele situații este important să se ciupească vârfurile când plăntuțele au ajuns la 10 cm înălțime.
O dată ce s-au înălțat și nu se mai pot susține singure, se pun suporți de care se vor prinde cârceii. Plantele formează un ecran colorat dacă sunt plantate una lângă alta, îmbracă frumos arcade, arbori bătrâni sau garduri.
Pentru o înflorire abundentă și de durată se îndepărtează florile ofilite.
Se fertilizează la două-trei săptămâni cu îngrășăminte speciale pentru plante cățărătoare, care ajută tulpinile să devină mai puternice.